Din pacate, vremea zapezilor hiperbolice, cand scolile erau inchise, mamele impleteau botosi, manusi si fulare si cand vantul se juca cu fulgii de nea dupa pofta inimii, a trecut. Astazi, singurul lucru hiperbolic este clima temperat continentala din Romania, care isi face de cap, aducandu-ne veri nesperat de calduroase si schimbari climaterice care te determina sa iti arunci tot sifonierul pe geam.
Si totusi! Unde e zapada?! As putea sa primesc bile negre daca deschid o dezbatere referitoare la "incalzirea globala" sau "stratul de ozon" (mai ales cu persoanele neindicate, cum ar fi oamenii de stiinta), motiv pentru care o sa ma opresc asupra "zapezii". Simpla zapada, care anii intregi ne-a facut sarbatorile de iarna mai frumoase.
Personal, consider ca zapada este un lucru minunat, dar si extrem de important pentru ceea ce inseamna iarna si pentru momentul calendaristic in care este plasata. Face gerul suportabil, aduce zambete sincere pe fetele noastre, ne fereste de duritatea asfaltului cenusiu al zonelor urbane sau de pamantul batatorit zonelor rurale, transforma oameni mari in copii si ii impodobeste barba lui Mos Craciun. Este un mod sentimental de a pune problema, stiu, dar sa fim seriosi... va aduceti aminte derdelusul din spatele blocului sau de la bunici? Era "evenimentul social" al anului! Toti copiii erau acolo! (si din cand in cand cate o mama care isi chema "bijuteria" la caldura, pentru a evita "chestia aia" denumita generic "gripa"). Indiferent daca aveau sanie sau nu, copiii se adunau acolo, improvizau si totul devenea mai frumos, mai voios si mai bun datorita rasetelor unor fiinte nevinovate. Oriunde te uitai vedeai doar obraji si nasucuri rosii alaturi de ochisori vii, stralucitori si fericiti.
Nu ati fost la derdelus vreodata?! Mi-e greu sa cred, dar daca este totusi cazul, cred ca zapada si-a facut loc in vietile voastre sub alte forme sau in alte moduri... Avea o oala veche si neagra pe post de palarie, (de cele mai multe ori.. sau cratita aia verde pe care o folosea mama la vopsit oua de Pasti si pe care nu stie ca i-am imprumutat-o prietenului din gradina), un morcov extrem de portocaliu care sa se asorteze cu nasul "creatorului", care a mirosit prea multa aroma de iarna si o haina alba, care nu se observa cu ochiul liber (ca in "Straiele cele noi ale Imparatului"), la care purta mandru nasturii de la haina bunicului, pe care bunica, luandu-se cu manusile, caciulile si sfaturile utile pentru un cozonac cat mai pufos, a uitat sa-i coasa. Este doar Omul de zapada, care se topeste la prima raza de soare, dar care zambeste, povestindu-ti mut, aventurile fiecarui fulg de zapada din care e nascut. Iti aduci aminte de el? Sau macar bulgarii de zapada, care nu puteau sa-ti faca rau, dar puteau sa te scoata din amorteala si sa iti inroseasca obrajii cu caldura lor, puternic subapreciata de catre oameni (fugeai, te agitai, te fereai, deci... caldura!)...
Ma astept, dragi cititori, ca unii dintre voi sa considere zapada inutila sau plictisitoare, doar bucati de gheata intepatoare si dura... Aveti o parere formata doar pe baza ultimilor 3-4 ani... Amintiti-va macar fericirea declansata de prima ninsoare a iernii, primul fulg de pe geam care se transforma in cea mai frumoasa floare de gheata pe care ati vazut-o vreodata. Iar soarele, daca straluceste timid dintre nori, o face sa straluceasca atat de mult incat ar putea rivaliza cu stralucirea glaciara a lui Polaris.
Iarna e formata din lucruri mici, care luate in considerare pot crea lucruri mari, ca un Om de zapada sau... o prietenie.
Zapada este darul naturii de Craciun. Si-l primim doar daca am fost cuminti si i-am pastrat si bunicii un loc la masa, alaturi de noi, chiar daca miroase a naftalina. Chiar daca vecinul de la 7 e gras si e mai usor de nimerit cand ne jucam cu bulgarii de zapada, tot o sa-l primim in jocul nostru pentru ca o sa sustina mult mai bine cazemata echipei noastre, ceea ce il face util, deci il face sa se simta dorit si bucuros ca a putut sa se integreze in grup. In zapada nu exista jucarii scumpe sau mai putin scumpe, ci exista tocmai ei, fulgii de zapada, care devin cele mai frumoase jucarii pe care le-am avut vreodata...
Si am ajuns la morala... Daca nu v-ati dat seama pana acum, zapada este expresia bunatatii, a prieteniei, si a bucuriei. Asa ca de dragul iernilor bogate in zapada, va rog, amintiti-va si anul acesta de lucruri mici care fac lucruri mari asa cum am spus anterior, undeva mai sus. Traim in Romania, suntem in criza economica, in criza de zapada (bata-i vina pe cei cu centralele nucleare si pe cei cu poluarea peste limite), dar nu ar trebui sa fim si in criza de bunatate, de umanitate, de dragoste... Craciunul si iarna obisnuiau sa spuna totul despre lucrurile cu adevarat importante. Bradul impodobit era mereu asociat cu unitatea si armonia familiei, cozonacii erau rezultatul dragostei si ajutorului pe care unii il acordau altora, oamenii de zapada erau expresia muncii la comun, fara neintelegeri... Incercati sa vizualizati aceste imagini cu ochii mintii si poate ca veti ajunge sa inlocuiti cenusiul orasului cu un zambet amabil care poate ajuta o viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu