6 Martie 2009?

6 Martie 2009... s-a intalmplat. Te trezesti dimineata, opresti ceasul desteptator sau telefonul care suna isteric, si te intorci ce partea cealalta, tragand constiincios toata patura peste tine, creand astfel toate conditiile pentru a intarzia. Cand in cele din urma iti dai seama ca ai intarziat, tragi o injuratura de toata frumusetea, sari din pat (care de altfel ramane nefacut, asta daca nu ai vreo mama prea iubitoare careia sa i se faca mila de tine), si te arunci in baie. De acolo totul e tacere... pentru ca urmeaza neprevazutul. Daca pana acum ai fost in siguranta si ai fost stapan pe situatie, de acum urmeaza "abisul".
Cand esti in intarziere ti se intampla de toate! Ti se rupe ciorapul, in cazul fetelor sau nu-ti gasesti cealalta soseta, in cazul baietilor. Ba nu curge apa calda, ba iti scapi periuta de dinti in wc, ba cainele nu e scos afara, ba nu-ti gasesti cheile si daca le gasesti le uiti in usa, ba ai camasa sifonata... Si totusi (!!!) apuci sa iesi din casa fara sa te omoare aparatele electrocasnice. Afara e frig, de cele mai multe ori ploua, pentru ca da, ploaia e de vina ca ai intarziat, pentru ca te imbie la somn. Ajungi la coltul ACELA de strada, la care este trecerea ACEEA de pietoni cu semaforul care evident trebuie sa fie rosu in momentul in care trebuie sa traversezi tu si apare, de nicaieri, o masina (in care se afla poate alta persoana care se afla in intarziere) care ia in viteza curba, si ambele roti de pe partea pe care te afli tu, trec prin ACEA balta adanca, plina de noroi si scarboasa, stropindu-te din cap pana in picioare. Si totusi, e tot vina ta, pentru ca nu ai fost atent, gandindu-te la modalitati supraomenesti de a nu intarzia, si ai ignorat acel "ochi de apa" din fata ta.
Deci... ai intarziat. Partea interesanta este cum te scuzi. La scoala, treburile sunt simple. Nu intri la ora. Sau daca vrei sa intri, afisezi un zambet larg, deschizi ochii bine de tot si ciulesti urechile, esti atent la fiecare miscare pe care o faci si te pregatesti pentru: "Iar ai intarziat?!", iar raspunsul e crucial.
Daca la scoala mai merge sa intarzii, la munca nu prea. Daca ai intarziat si esti dat afara, atunci inseamna ca ai o zi proasta, iar asta e alta discutie. Daca insa ai fost baiat destept si ai stat peste program si saptamana trecuta si acum doua saptamani, atunci mai ai o sansa de 10% ca ziua ta sa nu fie una oribila.
Daca ai scapat, ziua in care ai intarziat este ziua in care iti este in permanenta somn, foame, te incearca tot felul de senzatii, te doare capul, nu stai bine pe scaun in fata calculatorului si te mananca tot corpul. Si asta numai pentru ca ai intarziat! Sigur, ai uitat sa te dai cu parfum si ai impresia ca mirosi urat sau te strang blugii pentru ca te-ai grabit si nu i-ai mai schimbat cu ceilalti care erau mai confortabili. Da, te-au batut si pantofii, pentru ca ai mers repede, "ca sa nu intarzii".
Deci ce s-a intamplat pe 6 martie 2009 de nu am postat nimic? Pai... am intarziat! :) si acum, am ochii mari si cer iertarea in cel mai nonsalant mod posibil, zambind.
Si pentru ca exista si o morala: daca tot intarziati, scumpii mei, nu va mai scuzati la infinit! pur si simplu trantiti un motiv si infruntati "bestia flamanda" (adica seful, sau proful de la prima ora), pentru ca si cu scuze si fara scuze, si cu pupat in fund si fara pupat in fund, totul iese doar cum vrea respectivul. Plus ca depinde si de felul in care s-a trezit el de dimineata! :)


Have fun 'cause we all die young

Un cerc complet

"- Esti un idiot!" ... Cati dintre voi nu ati spus asta? Sau hai sa punem problema altfel.. cati dintre voi nu ati spus asta unui prieten apropiat, mai in gluma, mai in serios? Prietenia, este in primul rand o chestie relativa, ireala si foarte subiectiva. Nu este la fel pentru toata lumea si orice incercare de a "copia" relatia de prietenie de la altii se poate termina tragi-comic sau doar tragic. Prietenia, in ziua de azi se leaga foarte usor, se dezleaga la fel de usor si in majoritatea cazurilor e bazata pe interese diverse, din cele mai complexe si mai interesante, scoase parca din romanele Danielle Steel sau Sandra Brown (trist!).
In ziua de azi, pana si copiii de gradinita stiu care e treaba cu "cel mai bun prieten" si cum merge. Il vezi ca se joaca singur cu jucaria aia care iti place tie asa de mult, te apropii, ii spui ca esti cel mai bun prieten al lui, il faci sa planga si apoi iei jucaria, fara sa uiti sa-l consolezi 5-10 minute pana isi aduce aminte ca trebuie sa se duca la toaleta sa se spele pe fata ca altfel il vede educatoarea si iar le spune parintilor ca s-a luat la bataie cu vreun coleg. Simplu. Dar asta e la nivel de gradinita. La nivel de scoala generala, lucrurile stau cu totul altfel.. Atunci lumea e la picioarele tale! Nu tre' sa inveti prea mult ca oricum profii te trec (cel putin asa era "pe vremea mea"), tocmai pentru ca e scoala generala si e invatamant obligatoriu, nu trebuie sa te gandesti sa-ti gasesti un job sau sa faci rost de bani, vara mergi mereu cu hainele ude pentru ca e fun sa te stropesti cu apa in curtea scolii si.. ai o gramada de prieteni. Pe unii nici nu stii cum ii cheama. In scoala generala, toti sunt prieteni intre ei. Pana la un moment dat, cand se petrece ceva si apare altul care e mai "interesant" ca tine, face judo sau karate, invata 4 limbi straine in acelasi timp si parintii lui sunt miliardari. Nu-i asa ca prietenia e ceva relativ?
Din cauza asta prieteniile din generala nu prea supravietuiesc. Ajungi la liceu si pentru ca esti speriat de bombe, nu cunosti pe nimeni si e prima data cand dai peste un grup de oameni asa de mare in care trebuie sa te integrezi, mai pastrezi legatura cu unii din generala ca sa nu te simti singur. Dar cum reusesti sa te lipesti de vreunul, uiti ca ai mai avut ceva de a face cu "aia". Si asa incepe liceul. Legi cele mai frumoase prietenii. Unele dintre ele se bazeaza chiar si pe sex! Deci sunt si mai scurte decat cele obisnuite. Si apoi in 4 ani de zile prieteniile vin si pleaca pe banda.
Si totusi prietenia este o traire interesanta. Chiar are si parti bune. Sunt anumite prietenii care rezista, indiferent daca trece peste ele uraganul Catrina sau nu. Ceea ce ma face sa afirm ca pe lumea asta mai exista si oameni buni (si a fi bun este din nou un lucru relativ). Prieteniile care rezista, cele care sunt chipurile "adevarate", te invata foarte multe lucruri si uneori chiar te maturizeaza. E si mai bine daca prietenul tau cel mai bun este mai frumos decat tine, are mai multi bani si este mai deschis la nou. Atunci chiar ai ce sa inveti de la el si a iesi cu el la o cafea e o adevarata provocare! Dar iti place si asta te mai trezeste din cand in cand la viata. Deci repet, prietenia are si parti bune.
Normal ca exista si situatia in care poti avea un prieten foarte bun toata viata ta. Dar totusi, e imposibil sa nu te certi deloc! Si cu asta am revenit la "- Esti un idiot!" . Ce se intampla cand te certi cu acel "prieten bun"? Innebunesti! Urli, zbieri, faci ca maimutele in cusca la zoo si tot nu rezolvi nimic. Pe moment. Apoi, dupa 2 zile, te suna, sau suni tu, iesiti la cafea si "roz este tot si roz este lumea toata". Asta e prietenie adevarata. Prietenia cu certuri. De ce? Pentru ca mereu aveti ceva de impartit si mereu o sa existe ceva nou de intors pe toate partile, si din cauza asta nu va veti plictisi niciodata.

Morala: Certati-va dragi cititori, urlati, zbierati, dati-va cu inteligenta de perete, descarcati-va si apoi iesiti la o cafea ca sa mai creasca putin tensiunea si sa aveti energie pentru urmatoarea cearta, care sigur vine, mai devreme sau mai tarziu. Ah.. si nu uitati de.. "nu pune la suflet" , "treci peste" si "asta e viata" :)

Have fun 'cause we all die young

I... don't have a drinking problem

Desi radeam cu pofta, ametisem si imi dadeam lesne seama ca mainile si picioarele nu-mi mai raspundeau cum trebuie la comenzi sau la ceea ce eu le percepeam atunci ca fiind niste comenzi. In lipsa unui "antidot", m-am intins in mijlocul camerei, pe covor, la distante egale de marginile acestuia, in speranta ca senzatia de ceata groasa care se asternea in jurul meu, o sa dispara. Clipeam des, curioasa sa vad daca intr-adevar se schimba ceva. Singurul lucru pe care mi-l mai amintesc dupa ce mi-am ocupat mandra locul pe covor, este ca mama, amuzata teribil, imi facea "compunerea la romana"...
Au trecut 14 ani de la "fericita" experienta. Acum am trecut de la a ma lungi pe covoare la a utiliza cu nonsalanta baile oamenilor, care trebuie totusi sa recunosc ca nu sunt asa de moi si primitoare ca si covorul meu de la 8 ani. De asemenea nu mai este nici mama care imi scrie tema la romana, ci locul ei e luat fie de un necunoscut care ma intreaba daca am nevoie de ceva de la farmacie, fie, in cel mai bun caz, un amic care ma ia putin peste picior ca sa ma "simt mai bine".
Si totusi eu spun: "I don't have a drinking problem". Problema nu este daca beau sau nu. Si nici daca nu mai stiu de mine sau nu. Problema este ca niciodata nu ajung sa fiu treaza. Si de aici si motivul acestui blog...
In urma cu ceva timp, un bun prieten mi-a spus ca lucrurile bune nu vin usor, iar daca vin prea usor inseamna ca ceva nu e in regula cu ele, sau am fost eu o persoana prea buna si le merit (dar mai greu a doua varianta). De asemenea mi-a spus ca un om destept nu se plictiseste niciodata. Astazi, aceeasi informatie a ajuns la urechile mele insa prin alt mijloc - cursul de mecanisme psihice. Deci daca un "om mare" sfatuieste un "om mic" sa gandeasca singur, sa mediteze si sa faca ceva pentru a-si urma visele, atunci eu am decis sa scriu un blog pentru fiecare zi a anului. Poate am ceva de transmis pentru a ma simti mai bine cu mine insami sau poate cineva gaseste ceea ce am scris eu interesant si il influentez in bine.
Trecand peste aceasta mica digresiune, revin la povestea mea "afumata". De la un pahar de vin am trecut la jumatate de sticla de wiskey. Sufletul petrecerilor, ce mai! Si ceva nu e bine. Dar macar e amuzant!
Unii spun ca alcoolul dauneaza grav (!!!) sanatatii... altii stau relaxati, cu paharul in mana si sorbind, mai mustacesc din cand in cand ca si cum a bea este o activitate complexa, numai de ei inteleasa. Vorba aia.. conteaza ce bei si cu cine bei. Am observat ca bautura creeaza nu doar o stare euforica debordanta, dar mai prinzi si curaj. Si uite asa ai curajul sa-ti rezolvi nevoile fiziologice oricand, oricum si oriunde si mai grav, in compania oricui. Bine ca ne-a facut Dumnezeu pe toti la fel.
Asadar este o problema... parerile sunt impartite. Fie alcoolul este "unealta diavolului" care determina boli, epidemii, bube etc., fie este un mod de viata linistit si "sanatos", care are grija sa nu intri in contact cu "raul extrem" care este realitatea bolnava in care ne aflam.
Parerea mea? Pai, fiind blogul meu, cred ca e cazul sa scriu 2-3 randuri dedicate "moralei": Cu sau fara alcool, realitatea este aceeasi: esti asa cum te vezi si fiecare este liber sa aleaga pentru el (bineinteles daca are 18 ani). Degeaba programe finantate de stat pentru combaterea consumului de alcool. Daca omu' vrea sa bea, o sa faca pe naiba in 14 si o sa bea si nu are sa se opreasca pentru ca un contzopist in costum bigotti ii spune asta. La urma urmelor, fiecare e liber sa faca ce vrea si numai mintea ingradeste omul.
Si uite asa am terminat de "baut" pe ziua de azi. Inventat din dorinta de a face bine si altora, blogul meu se dovedeste a debuta intr-un mod neatractiv si plictisitor. Si totusi, nimeni nu ti-a spus sa citesti pana aici, dar totusi ai facut-o... deci inca mai are o sansa.
Draga cititorule, in final te indemn sa te simti liber ca pasarea cerului, sa-ti urmezi visele si lasa dracu' alcoolul ca dai banii degeaba, pe prostii (iar eu nu sunt un contzopist in costum bigotti, ci sunt doar o persoana care nu are probleme cu alcoolul.. cica).


Have fun 'cause we all die young